Alături, într-un interviu cuprinzător, Ovidiu Stângă spune că e gata să înceapă treaba la Craiova, şi că are nevoie nu de trei milioane de euro, cât estima Balaci, ci doar de 1.200.000.
Nu e mult, dar nici puţin, cu condiţia ca aceşti bani să fie reali, palpabili, nu virtuali. E cam puţin (poate că ar fi fost nevoie de un milion şi jumătate, chiar puţin peste), pentru că nu există nici un jucător. Dacă ar fi avut nucleul format, poate că ajungeau şi opt sute de mii.
Stângă a mai promovat o dată Craiova, ştie ce înseamnă liga a doua, dar asta nu e tot. Chiar şi cu banii promişi în cont, nu se va descurca singur. Îi va trebui un preşedinte care să stea mereu între el, un tip contaminat cu educaţie olandeză, şi Adrian Mititelu, principalul furnizor de fonduri. Acel preşedinte nu va trebui să fie tampon, ci un om viu, care să reprezinte Craiova, să apere echipa, să meargă la emisiuni, să existe zi de zi, clipă de clipă. Se vorbeşte de Gică Craioveanu. E o idee bună, dar oare va accepta Gică să lase liniştea din Spania pentru a intra într-un cazan care fierbe chiar şi când n-are foc sub el?
Se vorbeşte de ceva jucători străini. Greu de spus dacă ei sunt soluţia ideală. Craiova va fi o echipă de Liga a doua şi ar fi indecente salarii mai mari de 1.500-2.000 de euro pe lună. La banii ăştia, din străinătate îţi vin fie puşti neînţărcaţi, fie rebuturi. Baza trebuie s-o formeze fotbaliştii români tineri, lângă care obligatoriu e nevoie de două-trei piese cu experienţă.
Încă un aspect pe care Stângă, format în stil olandez, nu trebuie să-l neglijeze este acela că fotbalistul român se cam ascunde în spatele contractului. Adică după ce a semnat, îi cam vine să tragă pe dreapta. O idee ar fi dublarea (printr-o prevedere contractuală înregistrată la FRF) salariilor în iarnă cu condiţia ca echipa să fie după tur pe o poziţi
