Am auzit mulţi oameni în jurul meu care susţin că, scârbiţi de televiziunile noastre de ştiri sau generaliste, se uită la Discovery, National Geographic şi alte astfel de canale tematice. În loc de Ciutacu, Gâdea şi Banciu, mai igienic este un documentar despre viaţa zebrelor în savană.
Pentru că „oamenii din jurul meu” nu reprezintă un eşantion reprezentativ, am apelat la sondajele de audienţă TV, după care toată piaţa noastră de publicitate şi televiziune mănâncă o pâine albă. (Pe baza punctelor de rating se vinde publicitatea TV).
Sondajele arată că, în perioada 1 februarie – 22 aprilie 2013, cele şase televiziuni de filme documentare cuprinse în monitorizări – History Channel, National Geographic, Discovery, National Geographic Wild, CBS Reality şi Animal Planet – au avut o audienţă medie, la nivel urban, de 12.000 de telespectatori pe minut, în prime time (orele 19.00 – 24.00). Mult mai mică decât ratingurile posturilor de ştiri sau ale generalistelor. Televiziunile tematice suferă şi de distribuţia redusă în teritoriu pe reţelele de cablu TV.
Sondajele mai arată că 15.000 de persoane distincte din mediul urban s-au uitat cel puţin un minut la aceste canale, în perioada amintită. (Acest indicator se numeşte reach şi, spre deosebire de rating, ce reprezintă media de persoane pe minut, acesta indică persoanele unice care s-au uitat cel puţin un minut. Trebuia făcută această precizare!) Puţin, foarte puţin, raportat la urbanul pe care s-a făcut măsurătoarea (10,4 milioane de persoane)!
Televiziunile tematice se pot consola că au telespectatori mai tineri decât cele de ştiri.
Cei mai mulţi telespectatori ai acestor canale se regăsesc în grupele de vârstă 25 – 34 de ani şi 35 – 44 de ani. History Channel, de exemplu, televiziunea cu cea mai mare audienţă de pe nişa documentarelor (19.000 de telespectatori pe minut), are un nucleu de tel
