Cum să batjocorim trecutul păstrat în artefacte de preț – iată ce putem învăța dintr-o vizită la Muzeul Banatului. Obiecte de valoare, unele vechi chiar și de 2.000 au ajuns victime în procesul de reabilitare a muzeului, aruncate care pe unde, Cenușărese fără speranță de transformare miraculoasă în prințese, călcate de bocancii autorităților care pasează vina de la unii la alții. Dincole de metafore însă, încălțările muncitorilor, dar și chiștoacele țigărilor lor, sunt singurele “mângâieri” de care au parte un sarcofag roman vechi de două milenii, un tun turcesc de 600 de ani sau o barcă tocmai din Epoca Bronzului. Toate, depozitate pe coridoarele Muzeului Banatului, distruse de indiferența celor care ar trebui să aibă grijă de ele.

Totul a început cu lucrările de refacere, în valoare de 52 de milioane de lei, bani din fonduri europene, demarate în toamna anului 2011. Atunci insitituția a fost închisă, iar o parte din exponate, cele cu valoare mai mică, au fost mutate în depozite de lângă Timișoara. În mod ironic, mai puțin noroc au avut tocmai obiectele-vedete, care, rămânând pe holurile clădirii devenită șantier, s-au confundat cu molozul din acest proces. Muzeograful cu atribuții de gestiune Ioana Gheorghiță susține că aceste obiecte sunt în curs de mutare. ”La asta se lucrează acum. La ambalarea obiectelor și mutarea lor în depozite. Treaba mea e să îmi conserv obiectele”. Imaginea este însă cutremurătoare. Un sarcofag roman a fost transformat în suport pentru materiale de construcție sau coș de gunoi, ocazional. Printre gunoaie se pot zări pungile de plastic în care sunt depozitate osemintele. Artefactul este spart în bucăți, deși la muzeu a ajuns în stare bună. Aceeași soartă o are o barcă din Epoca Bronzului, veche de 4.000 de ani, găsită în Timiș, ajunsă scrumieră, tunul din cetatea turcească sau pietrele din Lapidariul Muzeului Banatului. @N