De la o vreme, cele două capete luminate – unul de propria chelie, celălalt de licărul propriilor ochelari – care conduc ţara asta, anume preşedintele şi premierul, se înţeleg de minune. “Securistul” şi “mafiotul” a devenit “un preşedinte responsabil”, iar “maimuţica” s-a transformat într-un “pisic” simpatic, care bea tot lăpticul şi face doar la rigolă. Cum de s-a ajuns aici e un lung prilej de vorbe şi de ipoteze pentru toţi oamenii cu scaun la cap din ţara asta. Să fi băut oare Băsescu şi Ponta din vreun filtru magic, a la Tristan&Isolda, filtru care i-a făcut să se îndrăgostească până peste cap unul de celălalt? Sau explicaţia să fie una mai lumească?

Întrebarea asta m-a frământat şi pe mine, mai ales că, în ultima vreme, n-a trecut zi ca amorezii să nu-şi trimită bezele peste gardurile palatelor de reşedinţă. Toate neînţelegerile din trecut s-au topit ca un fum. Toate ironiile, glumiţele, mârlăniile, au fost şterse cu buretele coabitării, un burete gros şi poros, care înghite singur mai multe decât pot înghiţi 19 milioane de români. Şi am asistat la suciri aşa de bizare, mai ales din partea preşedintelui, încât m-am şi întrebat dacă nenea Iancu Caragiale n-o fi avut vreo premoniţie când a scris “Cănuţă – om sucit”, chit că Băsescu preferă paharul, şi nu cana.

Procurori care au făcut carieră sub minunatul regim al Împăratului Însuşi Năstase Unicul, spălând de păcate şi infracţiuni toţi penalii care le-au trecut prin mână au devenit, brusc, în gura preşedintelui, din băieţi frumoşi şi mirosind a Dior, dar incompetenţi, simboluri ale competenţei. Oameni despre care Băsescu mai că nu jura că-şi taie mâna dreaptă decât să le semneze numirea în funcţii vor fi acum instalaţi cu pompă, pe principiul consacrat “demisionez în cinci minute”, de preşedintele Răzgândescu.

Iar asta cu procurorii n-a fost nimic. Când am auzit că preşedintele i-a cedat, resp