Raportul FreeEx („Libertatea presei în România“, 2012), realizat de organizaţia Active Watch, nu a luat pe nimeni prin surprindere. Tipologia agresiunilor, a ameninţărilor, a presiunilor etc. este deja cunoscută, din studiile anterioare. Iar cei care cunosc cît de cît mediul politic şi de presă din România se aşteptau ca riscurile cu privire la libertatea presei să se multiplice în anul electoral 2012. Ceea ce s-a şi întîmplat – observăm, citind raportul.

DE ACELASI AUTOR Tovarăşii cîntă la Berlin Robotul e omul Praful fin, vienez Zvonistica - instrucţiuni de folosire Cazurile evocate trec prin toate registrele, de la comic la dramatic. Poveştile creează şi un efect paradoxal: cu toate că, după cum spuneam, mă aşteptam la o înrăutăţire a situaţiei jurnaliştilor, cazuistica prezentată pare, uneori, de-a dreptul neverosimilă. Citite rînd pe rînd, într-un raport scris în limbaj sec, direct, ele pot părea fragmente dintr-o operă de ficţiune sau, poate, cronici din cine ştie ce ţară îndepărtată de civilizaţie. Doar numele de persoană şi toponimele amintesc că, într-adevăr, faptele s-au petrecut în România. De pildă: „Un tînăr activist civic a fost hărţuit cu metode specifice Securităţii comuniste, de către agenţi ai poliţiei Argeş, la cererea Serviciului de Pază şi Protecţie Bucureşti. Aceştia s-au deplasat la domiciliul părinţilor lui Mihail Bumbeş, adresînd mamei sale întrebări privind deţinerea unor arme de foc de către Bumbeş. Ulterior, poliţiştii au solicitat şi au obţinut fişa medicală a acestuia de la cabinetul medicului de familie.“ „O bagatelă“ – o să spuneţi, după ce-o să citiţi altă poveste: „Jurnalistul Narcis Daju, de la publicaţia locală online GorjNews, a depus, în ianuarie 2013, o cerere la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Gorj pentru a afla dacă în ultimii doi ani au fost emise autorizaţii de interceptare a comunicaţiilor sale telefonice şi/sa