De mici ni se spune că trebuie să ne cunoaştem istoria pentru a nu repeta greşelile făcute de înaintaşii noştri. Ce rămâne de făcut atunci când trecutul este măsluit, deformat, dezechilibrat? Comuniştii falsificau istoria în funcţie de interesele lor, nimic fără semnătura lui Nicolae Ceauşescu. Manualele prezentau numai jumătăţi de adevăr. adevarul.ro ro vă invită la o plimbare prin „atelierele“ de fabricare a istoriei de dinainte de 1989.

Începutul falsificării istoriei a început din 1948, când se punea accent pe rolul predominant al slavilor, respectiv al ruşilor în istoria României. Manualele de istorie vorbeau de „ajutorul“ primit din partea Rusiei şi de „buna colaborare“ pe care o avea România cu Rusia.

Nu exista niciun document care măcar să precizeze despre răpirea Basarabiei, întrucât ar fi afectat relaţiile dintre România şi Rusia. Despre relaţiile României cu alte ţări, precum Anglia sau Franţa, nu se vorbea aproape deloc sau erau incriminate.

Cel mai mare „fabricant“ de istorie comunistă

Mihail Roller a fost autorul manualelor de istorie şi cel mai mare falsificator al istoriei anilor '40 - '50. Toate personalităţile României, precum I.C. Brătianu sau Iuliu Maniu, erau prezentaţi ca fiind exploatatorii României, iar personaje precum Ştefan Gheorghiu, un binecunoscut militant socialist român din perioada comunistă, erau descrise ca nişte eroi ai naţiunii.

Derusificarea s-a produs în anii ‘60 când limba rusă a încetat să mai fie predată în şcoli, iar din manualele de istorie a fost scoasă secţiunea care se referea la Rusia ca la un binefăcător al României.

Potrivit istoricului Adrian Cioroianu, cele mai cunoscute minciuni introduse în manualele de istorie de către comunişti sunt cele referitoare la rolul jucat de comunişti şi de Partidul Comunist Român în istoria României, dar şi cele legate de familia regală.

„Parti