Am aflat ieri - din cel mai aşteptat comunicat al momentului – că în trimestrul întâi din acest an, faţă de ultimul trimestru din 2012, PIB-ul României a ieşit cu semnul plus.

În sine, acest rezultat nu spune mare lucru. Am mai avut, în aceşti ani grei de criză economică, PIB-uri cu plus. Ca să-i relevăm importanţa celui obţinut în primul trimestru din acest an e nevoie să ne comparăm cu alţii. Şi nu cu oricine. Când scriu „cu alţii” am de fapt în atenţie Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, chiar Statele Unite ale Americii şi Japonia. Nu, n-am luat-o deloc razna! Dar mă uit la un tablou statistic – fiindcă tot ieri şi Eurostatul (Biroul Statistic European) a publicat cifrele PIB-ului din cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, dar şi din Islanda, Norvegia, Elveţia, Croaţia, Statele Unite ale Americii şi Japonia - şi ce văd îmi vine greu să şi cred. Datele sunt însă certe şi sunt scrise negru pe alb. Iar plusul României nu e unul oarecare, ci exprimă o valoare ce urcă ţara noastră sus de tot, în vârful topului care cuprinde multe dintre cele mai mari puteri ale economiei globale.

E locul, aici, să invoc un dicton, inversând termenii: „Când mă compar pot fi îngăduitor cu mine, dar când mă analizez nu pot fi decât exigent”. Şi fără îndoială, în cazul de faţă, România îşi poate permite să fie îngăduitoare cu ea însăşi admirându-şi plusul recent câştigat. Fiindcă este egal cu cel al Statelor Unite şi are mai multe carate decât plusurile înregistrate de Belgia, Germania, Polonia, Slovacia, Marea Britanie. Mai departe se înşiră ţările intrate ori rămase în recesiune, fiindcă au înregistrat două ori mai multe semne minus unul după altul, între care Cehia, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Olanda, Finlanda, cărora le-ar putea fi adăugată Austria cu un semn minus lângă un 0,0 la sută. Să socotim aşadar:

1) România nu este în recesiune şi nici nu este