Recenta decizie a Consiliului Concurenței referitoare la atacul speculativ de la sfârșitul anului 2008 continuă să nască monștri, deşi instituţia nu spune că nu a fost un atac ci doar că nu a existat o concertare pe piaţă în acest scop. După alegațiile domnului Lucia Isar, un alt rănit pe frontul „luptei” dintre interesele speculatorilor și obiectivele statutare ale BNR își expune opinia în Ziarul Financiar. De această dată este vorba despre domnul Mișu Negrițoiu, președintele sucursalei băncii ING. Laudă lui, analistului, deși multe afirmații par a fi inspirate din opera domnului fost vice-președinte la Bancpost, limbajul este mult mai civilizat. De la altitudinea, evident superioară poziției actuale a trezorierilor care au părăsit sistemul bancar(unul, chiar din dispoziţia sa), este foarte interesant că domnul Negrițoiu lămurește, în sfârșit, faptul că nu Banca Națională “le-a luat lichiditatea băncilor comerciale”, ci şi-au păpat-o singure.
“În acea perioadă s-a mai manifestat un fenomen în toată regiunea, inclusiv în România: băncile comerciale care acordaseră credite în euro aveau nevoie de euro pentru a-şi putea finanţa creditele deja acordate, nu pentru acordarea de credite noi; această nevoie a apărut pentru că băncile dădeau credite în valută cu euro atraşi pe termen scurt.”-spune dl preşedinte , pe care-l rugăm frumos să comunice această concluzie şi celorlalţi frustraţi. Odată scăpat în public,de însuşi dl.Negriţoiu, acest adevăr fundamental că lichiditatea nu s-a evaporat ci a fost consumată de băncile comerciale care au cumpărat valuta, apar alte două revelaţii pentru trezorierii activi în acel moment în piaţă.
Prima, că atunci când cumpără valută, dincolo de faptul că nu i-o bagă nimeni pe gât, nici măcar BNR, orice trezorier ar trebui să ştie că n-o ia pe gratis, ci o plăteşte, în cazul nostru cu lei şi îi scad astfel resursele. Este a
