Înainte de orice, profesorul Lucian Boia rămâne autorul cărţii „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, a cărei prime ediţii a apărut în anul 1997 la editura bucureşteană Humanitas a provocat reacţii de neuitat.
Academicianul clujean Ioan-Aurel Pop a scris în anul 2002 o carte-replică. Se cheamă Istoria, adevărurile şi miturile (Editura Enciclopedică, Bucureşti). Nu intru acum în detaliile ei. Reţin doar o observaţie din partea întâi intitulată Receptare preliminară, observaţie ce porneşte de la premisa că dl. Boia este în primul rând istoric şi că istoric fiind, era normal ca lucrarea domniei sale să se adreseze şi, dacă nu cumva în primul rând istoricilor. Ioan-Aurel Pop remarcă, însă, că mai niciun istoric nu a recenzat cartea profesorului bucureştean.
„Dar, deşi istoricii au citit sigur această carte, mai mult decât alţi oameni de cultură, ei nu s-au pronunţat public despre ea în scris, decât în foarte mică măsură. Marii recenzenţi ai cărţii dlui Boia sunt politologii, criticii literari, filosofii, economiştii, oamenii politici, militanţii anticomunişti şi alţii, care, aproape la unison, s-au arătat entuziasmaţi de ceea ce au citit”.
Cartea De ce este România altfel?, apărută tot la Humanitas, lansată în toamna anului 2012, cu o bine pusă la punct strategie de marketing, a avut parte de mai puţin entuziasm în receptare. Scrierea îşi dorea să explice de ce este România o ţară defectă şi să pună în evidenţă momentele în care aceste defecţiuni s-au manifestat ceva mai pregnant. Uneori cartea dă impresia de repetitiv (de déjà lu în scrieri anterioare ale autorului, lucru pe care chiar domnia sa l-a admis în interviurile acordate înainte de lansare), alteori argumentaţia nu e tocmai limpede, există chiar pasaje în care nu e riguros exactă. Aş zice chiar că scrierea ar fi necesitat un plus de elaborare.
Nu aceste minusuri ale volumului i-au ne
