În urmă cu zeci de ani, moţii din Munţii Apuseni foloseau trocul pentru a obţine produsele necesare traiului. Imediat după înfiinţarea judeţului Alba, în februarie 1968, autorităţile au fost nevoite să „alinieze“ structurile administrative la legislaţia vremii.

Una dintre măsurile luate a fost să pună în practică o Hotărâre a Consiliului de Miniştri din 1965, prin care locuitorii din aşa numitele localităţi de munte aveau dreptul să vândă fructe de pădure, material lemnos şi de construcţie sau să primească la schimb cereale. Facilitatea putea fi pusă în practică de beneficiari în orice regiune din ţară. Documentul era destul de restrictiv: produsele puteau fi vândute „doar pentru nevoile de producţie şi consum propriu“.

„Troc“ în patru oraşe şi 36 comune

Consiliul Popular Judeţean Provizoriu Alba a stabilit în şedinţa din 22 iunie 1968, care sunt oraşele şi satele care se încadrează în categoria „comunelor de munte“. În total, au fost incluse patru oraşe (Abrud, Cîmpeni, Cugir, Zlatna) şi 36 de comune. La localităţile rurale au fost stabilite două categorii. Hotărârea se aplica pentru toate satele comunelor de pe Arieşul Mare şi Mic: Arieşeni, Horea, Gîrda de Sus, Scărişoara, Albac, Poiana Vadului, Vadul Moţilor, Avram Iancu, Vidra, Bistra, Lupşa, Sălciua, Baia de Arieş.

Pentru comunele „de câmpie“ erau precizate clar satele în care se aplica măsura. Spre exemplu, la Galda de Jos, erau enumerate satele Poiana Galdei, Răicani, Lupşeni, Zăgriş. Pentru comuna Pianu erau menţionate: Purcăreşti, Plaiuri şi Strungari.

Ceareale în schimbul doniţelor şi ciuberelor

Noul statut permitea locuitorilor să schimbe produsele realizate în gospodărie pe cereale, mai ales că vorbim de zone în care terenul nu era tocmai favorabil agriculturii. Trocul era practicat mai ales prin desele pelerinaje prin judeţele de câmpie