- trei poveşti scurte, despre chestii tehnologice -
În dimineaţa zilei de Paşti, un prieten stătea şi se gîndea la ce-ar fi putut face ca să scape de obiceiul urărilor în toate direcţiile. E un tip dintr-o bucată, destul de puţin conformist, un om preocupat de lucruri serioase. Se gîndea la toată nebunia asta cu mesajele-urări scrise pe telefon, la faptul că, uneori, eşti obligat măcar să răspunzi la unele dintre ele, chiar dacă tu nu te apuci să trimiţi urări către alţii. Omul stătea pe balcon şi reflecta la diferitele chipuri ale ipocriziei, la scălîmbăielile micilor convenienţe şi la starea de disconfort pe care ţi-o dă necesitatea de a face ceva împotriva convingerilor tale. În jurul blocului, totul era inundat de un verde crud, două vrăbii se giugiuleau la colţul balconului, iar aerul cartierului era plin de fluturări de aripi, chicoteli păsăreşti şi sunete de clopote de la bisericile din apropiere. Soare, cald, liniştea aia a sărbătorii, cînd ţi-e frică de fiecare secundă care trece. Ai vrea ca timpul să împietrească şi veşnicia să arate aşa. Ca o duminică dimineaţa, de Paşti, cu soare blînd şi frunze de un verde crud, mişcate din cînd în cînd de o adiere abia simţită. În liniştea aia pe care o prinzi atît de rar – în inima secundei de visare şi de rupere a legăturilor simţurilor cu lumea asta –, deodată, ca un par în moalele capului, se aude semnalul sonor al unui mesaj scris, care tocmai a sosit pe telefonul mobil. E o urare de Paşti.
DE ACELASI AUTOR Noi, provincialii Ah, criza de modele! Pornografia gastronomică Crenvurşti de 1 Mai Prietenul meu s-a scuturat tot şi a scăpat printre dinţi nişte cuvinte pe care nu le-a auzit nimeni. În cele din urmă, lovit de o dezamăgire faţă de propriul sine – care, odinioară, dădea cu tifla oricăror conformisme –, s-a apucat, la rîndu-i, să scrie un SMS de Paşti. Asta e. Ce să faci?! Maturitatea înseamnă co
