În vara anului 1906, pe străzile Capitalei putea fi văzut un mijloc de transport ciudat: un tramvai cu aburi. Neobişnuitul vehicul avea „un sistem inovator de propulsie cu aburi «fără fum, scântei, zgomot, scăpări de aburi, fără mecanism aparent»”. (cf. Alexandru Lancuzov, „Bucureşti – de la tramvaiul cu cai la automobil”, Ed. Paralela 45, 2007). Tot Alexandru Lancuzov ne dă unele detalii despre existenţa efemeră a acestui tip de tramvai: „În vara anului 1906, traseul Gara de Nord – Sf. Vineri putea fi parcurs contra unei taxe de 20 de bani pe călător.

Linia tramvaiului cu aburi tăia linia sus-menţionată pentru a aduce inconveniente tramvaiului cu cai. Pentru întoarcerea vagonului, care era destul de lung şi greu, se va folosi macazul existent şi nu va trebui să aducă prejudicii companiei prin staţionarea sa. Primăria a eliberat autorizaţia de funcţionare pentru un an, perioadă în care tramvaiul cu aburi a putut fi văzut pe acest traseu, apoi proiectul a fost abandonat”. Detaliile tehnice ale tramvaiului cu aburi erau cât se poate de neverosimile dacă le-am compara cu tehnica din ziua de azi. „Generatorul era acoperit cu o tablă subţire, căptuşită cu material izolant, iar coşul de evacuare se ridica până la nivelul imperialei.

Altă îmbunătăţire era sistemul de dozare a forţei de propulsie la plecarea de pe loc sau din rampă. Puterea era transmisă la roţi prin intermediul unor pinioane (roţi dinţate) şi prin lanţ. Viteza normală în mers era de 12 km/h, dar putea atinge o viteză dublă”, scrie Alexandru Lancuzov în cartea sa.

În vara anului 1906, pe străzile Capitalei putea fi văzut un mijloc de transport ciudat: un tramvai cu aburi. Neobişnuitul vehicul avea „un sistem inovator de propulsie cu aburi «fără fum, scântei, zgomot, scăpări de aburi, fără mecanism aparent»”. (cf. Alexandru Lancuzov, „Bucureşti – de la tra