Anul acesta se împlinesc deja 15 ani de când Smart a încercat să rescrie istoria mobilităţii urbane.

Din punct de vedere al designului, Smartul poate fi considerat simpatic doar prin prisma formei sale cubice, dar în ceea ce priveşte detaliile, designerii au fost destul de limitaţi tocmai de aceasta. Da, este inconfundabil, dar nici pe departe elegant sau pasional, fiind exemplul perfect al situaţiei în care forma urmează funcţiei. Din start s-a renunţat la ideea de a dispune de mai mult de două locuri. Însă, în ciuda unei lungimi cu mult sub 3 metri, cei doi ocupanţi au la dispoziţie foarte mult spaţiu, atât la cap, cât şi la picioare. De fapt, numai distanţa relativ mică între cele două scaune frontale aminteşte de segmentul în care se înscrie acest model. Poziţia de şofat este mai înaltă decât la un turism obişnuit, ceea ce îi asigură conducătorului o vizibilitate excelentă şi elimină orice fel de frustrări care ar putea apărea în trafic din cauza dimensiunilor liliputane.

Plusuri şi minusuri

Volanul micului automobil german nu se reglează deloc, ceea ce presupune o perioadă de acomodare pentru unii şoferi, la fel cum se întâmplă şi cu pedala de frână al cărui braţ porneşte din podea şi ale cărei acţionări par nenaturale iniţial. Deşi există destule spaţii de depozitare (chiar şi în spatele scaunelor), nu am găsit niciun loc dedicat unei doze sau în care telefonul să-şi găsească un loc “confortabil”. Altfel, habitaclul arată modern şi beneficiază de materiale de calitate, specifice claselor superioare. Portbagajul are un volum de 220 de litri, o valoare destul de optimistă ţinând cont de dimensiunile maşinii. Accesul se face prin intermediul a două trape cu deschidere opusă. Motorul de 71 CP este destul de vioi şi nu dă semne de oboseală până când automobilul atinge viteza maximă. În special acceleraţiile până la 60-