Acum doi ani am aflat că un prieten s-a angajat la o companie elvețiană (nou venită în România) de software bancar. Pachetul salarial, foarte atractiv de altfel, nu includea maşină de serviciu sau telefon mobil. L-am întrebat dacă nu face drumuri la clienţi sau la aeroport și mi-a răspuns că stă chiar mai mult la client decât la birouri, deci lipsa unei mașini de serviciu nu-i o problemă. L-am întrebat şi cum stă în privinţa comunicării telefonice, iar el mi-a răspuns că discută foarte mult într-adevăr, însă o face de cele mai multe ori în scris, la telefon foarte rar, doar atunci când sunt urgenţe.
Iată un om pentru care mașina și telefonul mobil nu reprezintă instrumente indispensabile în prestarea muncii.
Într-o zi, un fost coleg de şcoală ne-a rugat să îl ajutăm cu bani pentru a-şi putea cumpăra maşina de serviciu, scoasă la vânzare pentru angajaţi, după ce perioada de amortizare se încheiase. Ne-a spus cam aşa: “conduc maşina asta de 5 ani, o cunosc, ţin la ea cum ţineţi voi la ale voastre”.
Iată un om pentru care mașina de serviciu a fost ca un prieten apropiat - a avut grijă de ea într-atât încât acum e dispus să o cumpere.
Într-un registru opus, o altă întâmplare m-a pus pe gânduri: un manager ne-a prezentat situaţia exasperantă din compania sa cerându-ne sfaturi legate de motivarea angajaţilor. Ne-a spus că maşinile de serviciu sunt mereu în service, că au un consum exagerat, că facturile de telefoane mobile sunt astronomice şi că laptopurile nu ţin mai mult de un an. Își dădea seama că a aplicat greşit teoria conform căreia angajaţii pot fi motivaţi crescându-le mai degrabă “beneficiile” decât salariile.
Iată un om aflat în fața unor lucruri pe care le-a crezut ”beneficii” pentru angajați, dar s-a trezit că erau de fapt mari pagube pentru firma lui.
Și atunci mi-am pus întrebarea: cum să motivezi angajații a
