Orice rană care nu răspunde la tratament şi nu se vindecă în şase săptămâni, devine o rană cronică. În acest sens, pactul coabitării şi coabitarea Ponta – Băsescu reprezintă o rană deschisă pentru Antonescu. Iar liberalul pur şi simplu nu poate accepta această coabitare care merge ca unsă.

Cearta pe procurori a deschis şi lărgit decisiv falia între Antonescu şi Ponta. Din acest motiv, cei din PNL au început să devină mai atenţi pentru ca majoritatea USL să nu fie schimbată peste noapte cu una nouă, Ponta – Băsescu, construită în Parlament cu parlamentari de la PSD, UDMR, PPDD şi PDL.

Ponta s-a definit drept „peştele cel mare”, dar şi „cel mai rapid”, lucru esenţial pentru supravieţuirea politică în viitor. Până ca rana lui Antonescu să fie pansată şi vindecată, Victor Ponta a escaladat nivelul următor. A anunţat rapid şi relativ imprevizibil „cea mai gravă criză politică din USL”. Nu o „despărţire pe marginea unui subiect”, nu a umblat cu mănuşi, ci a mers la origini, la Protocolul USL. Când l-a deranjat ceva, a fost radical, deşi în USL el şi-a construit imaginea moderatului, iar Antonescu pe cea a radicalului. Rolurile s-au inversat acum.

Are dreptate Victor Ponta când cere ruperea USL din cauza lui Sorin Roşca Stănescu? Probabil, nu. Dar cu siguranţă USL nu se va rupe pentru că Sorin Roşca Stănescu, un personaj care nu ar fi trebuit să ajungă în situaţia de a decide viitorul Uniunii, este în interiorul sau exteriorul ei.

Moderatul şi împăciuitorul Ponta a început să tragă cu artileria grea într-un moment când poate era de ajuns să ridiculizeze declaraţiile lui Sorin Roşca Stănescu. A înţeles că senatorul PNL nu este un personaj cu priză la public, că se poate constitui într-un inamic, că poate fi o ţintă perfectă. „Cum să nu îl dai afară pe un personaj ca SR Stănescu şi să provoci ruperea USL”, ar fi mesajul pesedistului către marele