Este timpul să nu mai vorbim despre ţările baltice laolaltă, mai degrabă un concept politico-geografic fără acoperire în realitate. Estonia este a treia ţară din Europa în care se vorbeşte şi se scrie într-o limbă fino-ugrică. Câţi ştiu acest lucru de la noi din ţară sau din Europa ? Cu numai 900.000 de estonieni în ţară, această limbă este de-acum o limbă rară. Dincolo de aceste fapte mai puţin cunoscute, am trăit eu însumi sentimentul că Estonia este o ţară unde poezia stă la loc de cinste. Şi o cinstim şi noi în această pagină, prezentând doi poeţi şi o poetă. Unul dintre ei, Juhan Liiv (1864-1913), poetul naţional al Estoniei, se găseşte la loc de cinste între reprezentanţii literelor din această ţară nordică, născut într-o familie foarte săracă în localitatea Alatskivi. Familia îl trimite la Universitatea din Tartu, ca să studieze jurnalismul. Scriind cu totul diferit de contemporani, nu este remarcat. Abia la 30 de ani publică o povestire care atrage atenţia. Sensibilitatea aparte l-a făcut, ca şi pe Novalis, să-şi piardă minţile, nu înainte de a lăsa o operă poetică memorabilă. Din generaţia poeţilor contemporani, v-o prezentăm şi pe Maarja Kangro, care s-a născut în 1973, în capitala Tallin, fiind poetă, prozatoare, traducătoare şi critic literar, cu mai multe premii la activ. Este tradusă în multe ţări ale lumii. Asko Künnap s-a născut în secolul trecut, într-un an neprecizat; a absolvit Academia Estoniană de Arte în 1995. Este poet şi designer. A câştigat mai multe premii pentru lucrările sale de design în ţară şi străinătate, recitând versurile sale în Europa şi SUA. În final, propun un poem personal dedicat lui Juhan Liiv, scris iniţial în germană şi tradus în limba română, după participarea la un Festival de poezie la Tartu, Estonia. (Peter Sragher)

JUHAN LIIV

Aş lua buchetul de flori

Aş lua buc