- Social - nr. 95 / 17 Mai, 2013 Autorii Istoriei limbii romane, vol. I: De la origini pana in secolul al XVII-lea, Bucuresti, Editura Academiei, sustin caracterul latin al idiomului de la nord de Dunare si prin argumente fonetice si gramaticale. Fonetic, -a, fonetici, -ce, sf., adj. Sf. Ramura a lingvisticii care studiaza producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat. (…) Fonetica istorica (sau evolutiva) = ramura a foneticii care studiaza sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi inrudite in dezvoltarea lor, incercand sa stabileasca legile dupa care au loc modificarile fonetice. (…) Din fr. phonetique Sunet, sunete, s.n. 1 (…), 2 (…), 3 (…), 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulatie. Lat. sonitus. Limba romana are 34 de sunete – tip: 22 de consoane, 7 vocale, 4 semivocale si o vocala nesilabica: i (i afonizat, soptit). Consoana, consoane s.f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea (urmata de deschiderea brusca) sau prin stramtoarea acestuia; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. Din fr. consonne, lat. consona. Vocala, vocale s.f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a carui emitere, curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fara sa intalneasca niciun obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet (…) Din lat. vocalis, germ. Vokal. Semivocala, semivocale, s.f. Sunet intermediar intre vocala si consoana, cu insusiri comune amandurora. V. si semiconsoana; Semi +vocala (dupa fr. semi-voyelle). Dintre cele 7 vocale; a, a, e, i (y), o, u, i (a), patru pot deveni semivocale: e, i (y), o, u. Acestea sunt nesilabice si apar in componenta diftongilor (coarda, meu) si a triftongilor (englezoaica, veneau). Am inclus semivocalele y si a, in paranteze, raportarea facandu-se la sunet si