Dezbaterile referitoare la modificarea Constituţiei sunt blocate din start datorită unui aspect care se discută nu atât cât ar fi necesar: recunoaşterea rezultatelor referendumului din 2009. Un referendum care a întrunit condiţia de participare şi care a exprimat clar ce doresc cetăţenii. Desigur, Constituţia actuală nu prevede faptul că revizuirea să poată avea la bază şi rezultatul unui referendum, nu numai voinţa a 2/3 din Parlament şi nici nu ar fi oportun să se modifice în acest sens actuala procedură a revizuirii Constituţiei. Însă ori de câte ori în alte ţări un referendum a fost iniţiat nu de cetăţeni, ci de actorii politici aflaţi la putere, rezultatul acestuia a fost luat în seamă şi s-a procedat la revizuirea Constituţiei. Am încercat să găsesc un exemplu de referendum care să fi întrunit toate condiţiile de validitate şi să nu fi fost pus în aplicare prin modificarea Constituţiei. Nu am găsit. Sistemul unicameral este principalul şi singurul mandat acordat de catre cetăţeni actualului Parlament, în calitate de Adunare Constituantă. Orice altă interpretare va face ca prevederile ce vor fi introduse in Constituţie să nu aibă nicio legitimitate. Există o decizie a Curţii Constituţionale din 2012 care afirmă în mod expres acest mandat dar, la rigoare, nici nu era nevoie de o asemenea decizie. A ţine cont de un referendum care a întrunit toate condiţiile de validare este una din valorile democratice în legătură cu care nici nu este nevoie să existe vreo consacrare în Constituţie sau în legi. Este vorba de o cutumă democratică, comună tuturor ţărilor care acceptă consultarea prin referendum. O a doua chestiune care oferă interpretarea cea mai adecvată a situaţiei în care ne aflăm se referă la cvorumul de validare a revizuirii Constituţiei. Se încearcă a se face distincţia între problem