Abia acum, când i-a ajuns cuţitul la os Uniunii Europene, mass-media occidentală îşi aduce aminte, în a doua jumătate a lunii mai, că fostul director general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, cu câteva zile înainte de a fi trimis la plimbare, spunea în 2011, referindu-se la criza financiară ce izbucnise în 2008, că excesul de austeritate va bloca dezvoltarea economică a statelor afectate, riscând să provoace şomaj masiv. Se pare că a avut gura aurită, dar nimeni nu l-a luat în seamă, inclusiv angajaţii FMI. Acum, lumea occidentală îşi aduce aminte de afirmaţia sa şi-i dă dreptate. Să fie prea târziu, după ce răul a fost făcut, în unele state ca România guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu?

Anul acesta, la sfârşitul lunii ianuarie, Christine Lagarde, noua directoare generală a FMI, a recunoscut că efectele austerităţii sunt mai grave decât se prevăzuse, adăugând că totul se datorează unei erori de evaluare a metodelor de combatere a crizei economice, ceea ce a afectat atât puterea de cumpărare a oamanilor simpli, cât şi capacitatea mediului privat de a investi. Recent, la sfârşitul lunii aprilie, José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a declarat că politica economică a austerităţii a atins limitele dincolo de care totul devine insuportabil. Din păcate, în România, prin aplicarea politicii economice a guvernului Boc, susţinut prosteşte de preşedintele Băsescu, limitele suportabilităţii populaţiei au fost grav depăşite, cu consecinţe financiare şi psihologice incalculabile. Drept urmare, statul român este cel mai sărac din UE, chiar cu mult mai sărac decât era în timpul guvernelor Năstase şi Tăriceanu. Chiar dacă nu-i convine fostului partid de guvernământ, pDl, trebuie spus adevărul: din punct de vedere economic, guvernarea Boc – Băsescu a fost un dezastru, fapt confirmat indirect acum de declaraţiile Christinei Lagarde şi ale lui José Manuel Bar