Alexandru Petit – Monografia oraşului Braşov, însoţită de Călăuza oraşului Braşov şi împrejurimi (sic!), ediţie îngrijită de Nicolae Pepene şi Bogdan-Florin Popovici, colecţia „Biblioteca istorică a Braşovului”, Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu”/ Supliment revista Astra, Braşov, 2012, 248 p. Şcoala monografică a lui Dimitrie Gusti a avut ca precursor monografiile rurale care apar, după 1900, în jurul lui Nicolae Iorga şi al mişcării sămănătoriste.
Mai slab reprezentate, însă, sunt monografiile urbane, poate şi pentru că România de la 1900 nu avea încă o civilizaţie urbană în toată puterea cuvântului.
Marea Unire va aduce la ţaramamă câteva provincii (Ardealul, Banatul şi Bucovina) ce aparţinuseră defunctului Imperiu Austro-Ungar, cu o civilizaţie urbană mai dezvoltată. Dar, în acelaşi timp, o civilizaţie urbană în care elementul românesc, urmare a unor discriminări de secole, era slab reprezentat. Nu trebuie, deci, să ne mire că, imediat după 1918, ia avânt publicarea de monografii urbane, în special ale oraşelor din Transilvania.
Una dintre primele, dacă nu chiar prima, este Monografia judeţului şi oraşului Braşov cu diverse tabele*, întocmită de economistul Alexandru Petit, apărută în 1922. Uitată după 1948, când regimul comunist avea alte planuri cu Braşovul – devenit Oraşul Stalin – şi cu minorităţile naţionale, ea a fost recent reeditată, în cadrul unui proiect de Bibliotecă istorică a Braşovului susţinut de revista Astra.
Date fiind caracteristicile ediţiei princeps, reeditarea îngrijită de Nicolae Pepene şi Bogdan-Florin Popovici a avut de surmontat mai multe dificultăţi.
Prima ţine de modificarea radicală a înfăţişării şi statutului oraşului şi judeţului Braşov, care a trecut prin două prefaceri structurale. Mai întâi în anii ’60, când oraşul meşteşugarilor de odinioară s-a transformat, sub imperiul politicilor de indu
