Cu gura plină de laude ridicole, specialistul pomelnicelor irealist teveriste a făcut sluj capilor politici încă nelustraţi (vezi laudele comunisto – rareşiste rostite către un fost activist pecerist, de pe la Bacău, botezat „guzganul rozaliu”), calcând în străchinile prefăcătoriei jurnalistice, fără să se sinchisească. Măcar aşa, de ochii soacrei.

El, dimpreună cu un sociolog, un fel de utecist cu miros de naftalină, de-şi zice Pielescu Lingeanu, arătând a faţă de speriat copii în faşă, fac, pe la televiziunea irealităţii teve, gargare şi dialize în loc de analize. Sau, pur şi simplu, urlă de trezesc toţi câinii în Giurgiu şi sectorul cinci.

Rar mi-a fost dat, să asist la un aşa moment de prostie teveristă difuzată pe post, ca aceea alcătuită din trei invitaţi, trei ierarhi cărturari, spre a prezenta „proştilor de români” cât de ortodox este el, rareşuatul, câte „ditirambice fraze” legate în volute verbale aiuristice a închinat, el, Bisericii Naţionale, mai zisă şi a Neamului, totodată, cât de mişcat şi rănit în sufletul lui cu nume voievodal s-a simţit, în ultimele zile, când o echipă de gazetari deştepţi şi ortodocşi, probabil, de la ziarul „Adevărul”, au difuzat în toată Eparhia, numită România, unele realităţi nude adunate, cu trudă, de prin spatele şi ungherele Bisericii noastre. Ei, investigatorii, nu au făcut altceva decât puţină arheologie prin gunoaiele moralei creştine.

Pe mulţi dintre ierarhi îi cunosc foarte bine şi le ştiu, spre nefericirea unora dintre ei, „traseul profesional”, mai ales pe cel al încălcării Tainei Spovedaniei, pe la securitate, indivizi în sutană, care nici până azi n-au fost anatemizaţi, sau caterisiţi de Sfânta Biserică. Aceste crime au destructurat ultima fărâmă de încredere a românului în slujitorii bisericii lui Hristos, de-a lungul unei jumătăţi de secol. Act monstruos de „evaziune imorală” nesancţionat până