Mereor mor

nu mor de fapt

sunt mai departe

de mine

ca oricând

atunci când

nu mor

astăzi

nu mor nici

obişnuit

da, da, da...

mereor nu mor

absolut

nevinovat

acasă la mine

în pat

DE VORBĂ

M-am săturat de

Ioan Flora bănăţeanul

din zbor

mereu îmi

şopteşte un vin

alb şi sec din aripi

mă Ioanus

mai lasă-te

de cazuri şi necazuri

hai să trecem

la traduceri

din poezia sârbească

acolo unde

ţi-ai oprit tu odată

Antologia ta celebră

în 2005, februarie 4

OASE PRIN SAT

oase mărunte

adunate

la un loc

deosebit

proptite-n

uşa cea mică

şi acolo

aduse

de tine

POETUL

Mă, bunicule,

mă tu aşchie fiartă-n

vinul roşu, aici

pe unde ţi-ai ascuns tu

pălăria – în România

trebuie

să mergem

acum

acasă, Adame

mi-ai băut-o,

mi-am mâncat-o,

mi-am şi

înghiţit-o de tot

mă, mă

bunicule, nu cumva

tu eşti

şi un poet

FELIX ROMULIANA

Fraţi cum suntem,

lumea noastră

moare repede,

ca o stea...

Poeţi cum am fost,

nicio cărămidă sfântă

nu se mai vede

printre ruine...

Dar oameni, poate

oameni încă

mai rămânem

pe-aici...

Nici păsări, nici peşti,

nici pietre din ape...

nici ploi albastre din nori,

nici iarbă măiastră din cer

abia nişte nebuni vit