Procurorul este omul nou. De aceea se investeşte în el mai mult decât într-o întreagă secţie medicală.
„Ţară de procurori”, spunea deunăzi, şeful Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae. Procurorul este omul nou. De aceea se investeşte în el mai mult decât într-o întreagă secţie medicală. Premierul e procuror, preşedintele s-a îngropat sub procurori şi, în general, cam tot ce s-ar putea numi reformă şi evoluţie în societatea românească trebuie să se facă sub ochiul vigilent al procurorilor.
Poate că se ceartă ei în alte ocazii, însă, când e vorba să NU dea bani la sănătate, premierul şi preşedintele se înţeleg perfect, mai spune şeful Colegiului Medicilor. Dar dacă eşti hipnotizat de jocul puterii şi de schimbul de eşalon din fruntea parchetelor, poate că nu mai vezi cum dispar dincolo de graniţa Schengen vagoanele cu medici. De la începutul anului au plecat sute şi, în ultimii şase ani, aproape cincisprezece mii. Mulţi au aruncat cheile de la casă.
Au şi de ce: ministrul sănătăţii a afirmat recent că, în acest an, salariile medicilor rezidenţi nu vor creşte nici măcar simbolic, urmând spirala inflaţiei. Ar putea primi burse, e adevărat, dar trebuie să găsească sponsorii generoşi care să le plătească. E un alt fel de a-i trimite pe medici la originile culturii europene.
De partea cealaltă a puştii, adică privind lucrurile prin luneta procurorilor, situaţia este prosperă. Nicicând nu au fost mai multe cazuri de mare corupţie, aduse ciclic în atenţia publică de mişcarea cadrelor şi a dosarelor. Bursa corupţiei creşte indicele de preţ al procurorilor. Numirea procurorilor şefi şi a adjuncţilor acestora a stârnit multe valuri pe care înţelepţii de pe mal au încercat să le explice.
Au trecut şase luni de când Consiliul Superior al Magistraturii a respins lista scurtă a şefilor susţinând că mai toţi sunt comprom
