Arhitectul şi profesorul Marcel Locar (1902 – 1983) este unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai ţării, reprezentant al modernismului în arhitectura românească, punându-şi amprenta pe multe dintre clădirile din Bucureşti. El a donat oraşului Roman 30 de tablouri din colecţia sa, semnate de 17 artişti, reprezentanţi de frunte ai artei interbelice. Proiectele de locuinţe individuale şi colective, clădiri cu diferite destinaţii sunt mărturia originalităţii soluţiilor propuse.

Marcel Locar, cu numele iniţial Locar A. Moses, cu rădăcini evreieşti, s-a născut în 1902 la Roman, unde a absolvit şcoala primară şi cursurile liceale, făcând parte din prima promoţie de absolvenţi ai Liceului de băieţi “Roman Vodă”, în 1922. Și-a desăvârşit studiile superioare de arhitectură, în anul 1927, la Bucureşti. După practică şi cursuri de perfecţionare în străinătate, a început activitatea ca independent. A avut ca locuri de muncă Serviciul de Arhitectură al Primăriei Municipiului Bucureşti şi CFR. Între anii 1948 – 1969, Marcel Locar a activat ca profesor la Institutul de Arhitectură “Ion Mincu”, unde a desfăşurat, pe lângă munca de formare a noi generaţii de arhitecţi, şi o bogată activitate ştiinţifică. A fost director al Institutului de Proiectări din cadrul Ministerului Construcţiilor (1951), expert în Comitetul pentru Locuinţe al Comisiei Economice ONU pentru Europa. Ca delegat peste hotare, Marcel Locar a participat la diverse reuniuni internaţionale şi a vizitat ţări din Europa, Asia şi America de Nord, avizând diverse proiecte.

“Marcel Locar a pornit din aceste locuri pentru a străluci de talent, profesionalism şi pasiune în arhitectură – o ramură de sinteză între artă, ştiinţă şi tehnică. Arhitectul romaşcan a răspândit şi dezvoltat ideile mişcării moderne în arhitectură, în condiţiile în care potenţialul economic şi politic al ţării a crescut ver