Daniela Zeca- Buzura, Omar cel orb,

Iaşi, Editura Polirom, 2012, 264 pag., 29.95 RON

După proza poematică din Istoria romanţată a unui safari, care excela din punct de vedere stilistic, şi surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct de vedere al construcţiei şi al tensiunii dramatice pe care scriitoarea reuşea să o menţină până la final, Omar cel orb vine să întregească o trilogie orientală în care autoarea s-a arătat preocupată de tematica înstrăinării, a căutării Celuilalt, de conflictul dintre tradiţie şi modernitate şi dintre Orient şi Occident. Cu un titlu care dezvăluie parţial intenţiile autoarei, ultimul roman al Danielei Zeca semnalează o schimbare sau, mai bine zis, o nuanţare a sferei sale de preocupări, care se extinde, cu această carte, la religiile Iranului, în special la vechiul zoroastrism. Aşa cum o mărturiseşte în mai multe interviuri însăşi autoarea, scrierea romanului a fost precedată de o documentare minuţioasă, iar acest lucru se simte pe tot parcursul romanului. Cu o intrigă complexă, care merge pe două planuri paralele – unul al lumii Iranului contemporan (cu flashback-uri în istoria personală a eroilor poveştii) şi celălalt al unei ţări est-europene a cărei identitate rămâne neclară – Omar cel orb e cea mai elaborată carte de până acum a Danielei Zeca, care schimbă senzorialismul acut cu observaţia percutantă şi muzicalitatea şi ritmul frazelor cu un stil mult mai sobru şi lipsit de volutele de vechi pergament persan la care cititorul s-ar fi aşteptat. Povestea lui Omar începe cu integrarea lui în grupul ce gravitează în jurul lui Godun (fermier, cunoştinţă întâmplătoare care sfârşeşte prin a-l lua sub aripa sa ocrotitoare pe exoticul musafir), printre ai cărui membri se află Veterinara, viitoare iubită a lui Omar, Max-Dinte, mezelarul Pablo, Maradona, pisica Eleonor, bizara fe