• Exploatarea gazelor de sist în România este o dezbatere care a animat spatiul public în ultimele luni. Statele Unite au înregistrat rezultate pozitive în acest domeniu, asa cã din ce în ce mai multe guverne, inclusiv din Europa, încep sã studieze cu atentie consecintele de ordin economic ale unui astfel de proiect. România face parte si ea din grupul tãrilor interesate si a alocat deja perimetre de explorare companiei Chevron, pentru a constata dacã resursele într-adevãr existã în subteran.
Între timp, dinspre societatea civilã se aud tot mai multe voci care contestã acest demers, cele mai vehemente fiind ONG-urile de mediu. Argumentele lor se leagã de procedeul folosit în exploatare, acela de fracturare hidraulicã, singurul care permite accesul la gazele de sist. ONG-istii sustin cã substantele folosite dãuneazã mediului, distrug pânza freaticã, consumã resursele de apã ale României sau provoacã chiar cutremure. De cealaltã parte, expertii vorbesc despre avantajele economice si despre schimbarea paradigmei pe piata de energie mondialã.
Cum se scot gazele de sist
Diferenta dintre gazul de sist si cel conventional este datã de zãcãmântul în care se aflã, a afirmat Constantin Calotã, inginer petrolist si specialist în fisurare pentru cresterea eficientei exploatãrii. Asa cã gazul de sist este tot gaz metan. Iar procedura fisurãrii hidraulice, a precizat el, este folositã în România de peste 50 de ani.
“Gazele de sist sunt o altã categorie de gaze: ele nu pot curge. Or, aceste conditii de curgere sunt create prin fisurare hidraulicã. Aceastã fisurare e un concept vechi, care se aplicã de multi ani în lume pentru zãcãmintele clasice, mai nou pentru zãcãmintele de sist. Se aplicã de mult si în România si, ceea ce nu stiu multi, se aplicã de prin anii ’60-’65.
Potrivit lui Constantin Calotã, operatiunea de fracturare constã în injectar
