Cu excepția unora care se încăpățânează să creadă că Băsescu e bun și că justiția chiar a fost independentă în ultimii ani, toată lumea știa ce se va întâmpla miercuri. Conform înțelegerii cu Ponta, Băsescu a avizat propunerile pentru șefia parchetelor. Și, de aici, tot felul de discuții, în presă și pe rețelele sociale.
Nu înțeleg de ce gestul lui Traian Băsescu mai poate surprinde pe cineva. Președintele a reevaluat atâția oameni și atâtea situații, a dat atâtea declarații contradictorii, s-a contrazis singur de atât de multe ori, încât orice ar spune nu mai are cum să ne surprindă. De fapt, poți fi dezamăgit de ceea ce a făcut acum Traian Băsescu doar dacă ai persistat până acum în greșeala de a crede în șeful statului. De a crede că e bun și că ia decizii în interesul țării, nu în interes personal!
A fost o vreme în care am crezut. În 2004, de pildă, în noaptea alegerilor, când s-a anunțat câștigătorul, am plâns ca un copil, minute bune. Atât de mult îl uram pe Adrian Năstase și tot ce reprezenta el!
În 2007, încă mai credeam. În 2009, îmi schimbasem deja opinia, dar, după ce am votat în primul tur cu Antonescu (Doamne, ce naiv am fost!), între Băsescu și Geoană l-am ales tot pe Băsescu. Explicația? Simplu. Față de ce făcuse PSD cu justiția, Băsescu era chiar o soluție bună. În 2012, am votat pentru suspendare. Mă lămurisem definitiv cine este, de fapt, Traian Băsescu. Un farsor! Un clovn bețiv! Un om care a reușit să ne păcălească pe mulți, pentru ceva timp.
Colega mea, Sorina Matei (pe care de astăzi o veți putea citi și în paginile acestei publicații), era foarte dezamăgită de gestul lui Băsescu, de a aproba toate propunerile pentru șefia parchetelor. Ea încă mai credea. La câteva ore după prestația penibilă a președintelui, îi cerea acestuia demisia, în textul pe care-l puteți citi și în prezenta ediție.
Traian Băsescu este omul
