Rapid şi „U“ Cluj sunt legende ale fotbalului românesc. Aveţi câteva argumente în aceste pagini, în care încercăm să explicăm de ce e atât de grav ce se întâmplă, de ce vorbim atât de mult de situaţia grea a acestor echipe, aflate pe cale de dispariţie. La fel sunt şi Timişoara, Craiova, UTA şi destule altele care astăzi nu mai există decât, în cel mai bun caz, în structuri artificiale, cu trecut incert şi viitor neclar. O dată cu dispariţia lor din fotbalul de top dispar trofee, legende, poveşti, suporteri, pasiuni, stadioane, oraşe, nu doar nişte nume de echipe. Nu sunt simple retrogradări, ci adevărate tsunami pentru un campionat şi aşa aflat la limita scufundării.
Din nefericire, soluţia nu e simplă. Ar fi bine să fie suficient să încălcăm regulamentul, cum propune halucinant chiar paznicul regulamentelor, zis Mitică. Dar nu e nici suficient, nici corect, nici sănătos. Rapid şi „U“ Cluj nu sunt nici pe departe salvate, chiar dacă la anul ar juca tot în Liga I. Iar celelalte echipe de legendă nu învie prin desfiinţarea licenţei. Sezonul viitor n-ar fi unul mai bun, ci mai vulnerabil.
Soluţia miraculoasă n-o am nici eu pentru simplul fapt că ea nu există. Să arăţi cu degetul către datoriile celor de la Real Madrid ca argument că se poate şi aşa e o soluţie doar pentru nişte habarnişti. Tragedia face ca la noi să nu aibă nici cine să găsească şi, mai ales, să implementeze o posibilă soluţie. Federaţia e condusă de un om obosit, care s-a săturat până şi de mânăriile lui. Pare în sfârşit neutru, pare că nu mai “regulează“ rivali cum făcea nu demult, dar e cam târziu şi s-a detaşat prea mult. La anul probabil va ceda locul altcuiva, dar încă un an de haos e posibil să nu fie recuperat într-un deceniu de eventuală viitoare normalitate. La Ligă e şef un clovn a cărui mare calitate e, firesc pentru un clovn, cea că distrează oameni. Ştie
