Călin Peter Netzer a câştigat primul „Urs de Aur“ din istoria cinematografiei româneşti cu filmul său „Poziţia copilului”, însă regizorul este cunoscut publicului român şi pentru lungmetrajele „Maria” şi „Medalia de onoare”, cu Victor Rebengiuc în rolul principal. Un român valoros, un exemplu demn de urmat de către tinerii dornici să-i calce pe urme şi una dintre vocile campaniei „Români pentru o lume”.

Cum aţi descoperit pasiunea pentru film?

Povestea e una cât se poate de simplă: eu am emigrat când eram copil, nu aveam o părere, nu aveam posibilitatea de a alege. Am fost pus, pur şi simplu, în faţa faptului împlinit. În Germania, din păcate, nu m-am regăsit. Mi se părea că trăiesc într-un mediu steril şi dificil, în care aveam senzaţia că nu sunt înţeles, şi de cele mai multe ori obişnuiam să mă refugiez în sălile de cinema. Pentru mine, filmul însemna o evadare într-o altă lume, alt univers.

Când aţi simţit că sunteţi cel mai mândru de dvs, de-a lungul profesiei?

Când am câştigat, în 1997, primul premiu important la Berlin la Prix Europa – distribution prize & Young Europe pentru cel mai bun film. Pentru perioada respectivă era suficient de important, pentru că mă bucuram de un entuziasm frumos al începuturilor. Eram student în anul 3 şi mă bucuram de succesul scurtmetrajului “Maria”.

Care sunt cele mai valoroase lucruri, pentru dvs, ca individ?

Stima de sine, pe care n-am obţinut-o niciodată. Nu ştiu să preţuiesc neapărat lucrurile.

Pe cine admiraţi dintre toate emblemele istorice ale culturii române?

Sunt un mare admirator al lui Emil Cioran. Şi asta pentru că a reuşit să îşi construiască o terapie proprie prin nihilism. Este remarcabil cum a reuşit, prin scris, să se elibereze de incertitudini, gânduri întunecate, alienare.

Dar din cultura mondială?

Sofocle, Eschil, Euripide. Practic, ei au constituit una d