Apelul la figurile bisericeşti este una dintre măsurile disperate: Doamne ajută, poate aşa ne-o merge!
Ministrul Agriculturii a dat o fugă la reşedinţa patriarhală să parafeze împreună cu capul BOR un protocol de colaborare. Pe lângă nunţi, botezuri şi înmormântări ori rugăciuni pentru ploaie şi holde mănoase, în atribuţiile feţelor bisericeşti va intra, ne-o promite Patriarhul, o consiliere gratuită oferită drept-credincioşilor despre sprijinirea agriculturii cu fonduri europene, instalarea tinerilor fermieri, crearea fermelor familiale şi, în general, popularizarea măsurilor Ministerului Agriculturii. Preoţii nu vor spune ce le vine lor la gură, frânturi de rugăciuni şi pilde din Biblie, ci vor avea un „specialist” pus la dispoziţie chiar de BOR. Ştiaţi că în fiecare eparhie există deja un consilier agricol, silvic sau viticol cu pregătire nu doar de teolog, ci şi de inginer? Cu ajutorul celor peste 7000 de preoţi din mediul rural aproape poţi spera că, în sfârşit, se va sparge puhoiul fondurilor europene, şi România scapă de locul codaş.
Bine, veţi spune, dar ce ne facem cu ministerul Agriculturii, dacă tot punem 7000 de popi să descălească gratis o jumătate de ţară? Îi mai plătim sau, mai exact, pentru ce i-am plătit? La minister există o Direcţie generală de dezvoltare rurală, o Direcţie coordonare politici europene, programe de finanţare UE şi relaţii internaţionale, dar şi un Compartiment programe cu finanţare UE. Prin judeţe întâlnim direcţii agricole, Agenţii de plăţi şi intervenţie pentru Agricultură, Agenţii de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit. Fiecare consiliu judeţean are o Cameră agricolă, başca un referent agricol la fiecare Primărie. O armată de mii de oameni (sau bagă cineva mâna în foc că nu sunt zeci de mii?), o structură uriaşă de expertiză, rămasă de pe vremea unei agriculturi centralizate, în totalitate dirijate de
