În mod raţional, o analiză economică serioasă pleacă de la o diagnoză sinceră şi cinstită a realităţii, aşa cum este de fapt, nu cum ne-am dori-o noi, o sumarizare a resurselor disponibile în raport cu cele necesare, după care ne putem permite fixarea unor ţinte tactice, de etapă, de orizont imediat, şi definirea unor obiective strategice, de perspectivă medie şi lungă, cu modelarea unor scenarii predictibile, evaluarea costurilor şi estimarea efectelor de impact.

Adică o analiză standard, cu celebrele puncte tari şi puncte slabe, cu evaluarea riscurilor şi vulnerabilităţilor potenţiale şi identificarea oportunităţilor aferente. Sigur, o astfel de analiză la nivel de judeţ sau municipiu este o intreprindere serioasă, laborioasă, pluridisciplinară, care excede o dimensiune strict statistică, dar care poate defini atât principalele direcţii de dezvoltare durabilă şi sustenabilă, cât şi orizonturile de aşteptare oferite expectanţei publice, dependente în principal, la noi, de nodurile decizionale de incidenţă politică. Asta pentru că la noi, prevalenţa politicului asupra economicului şi asupra dimensiunii sociale a unei comunităţi continuă să funcţioneze, deşi cel puţin teoretic lucrurile nu ar trebuie prioritizate / poziţionate astfel.

Din nefericire, Iaşul, nici municipiul dar nici judeţul, nu au făcut obiectul unei astfel de abordări analitice, iar pretinsele strategii de dezvoltare care au fost doar numite şi prezentate ca atare, la o parcurgere critică, s-au dovedit a fi de fapt doar nişte încropeli amatoriste, improvizaţii departe de orice rigoare, motivate ciclic de necesităţile electorale în care dă bine prezentarea unui program politic, cât mai seducător pentru a atrage voturi, în speranţa că din toate aceste promisiuni şi virtualităţi se va face totuşi ceva concret.

Evident, nu toţi ieşeni sunt obligaţi să-şi mai aducă aminte de un Program