Apar în foarte multe publicaţii reţete pentru diferite vindecări.
Nu se spune însă aproape nimic despre latura care influenţează extrem de mult vindecarea, anume: aspectul psihic al tratamentului.
Se ştie că subconştientul este un factor important în tratament. Dovadă: efectul placebo, când se oferă un medicament neutru, care nu are niciun efect asupra bolii, prezentat însă drept un medicament de excepţie. Impresia creată asupra bolnavului este aşa de puternică, încât în 50% din cazuri apar vindecări.
Un alt aspect important este credinţa. Există statistici doveditoare: creştinii cu adevărat credincioşi se vindecă mult mai repede ca ateii. De ce? Pentru că ei ştiu că Cineva, acolo sus, are grijă de ei, şi asta le dă încredere şi putere.
Americanii au reluat o serie de cercetări, ajungând la o concluzie care pare aproape ireală, şi anume, că orice tratament poate contribui la vindecare doar în proporţie de 20% cu ajutorul medicamentelor. Celelalte 80 de procente au alte cauze.
De ce am vrut să scriu acest articol? Din cauza virusului hepatitic. S-au făcut o serie de medicamente sintetice (interferon etc.) foarte puternice, care pot să distrugă virusul. De asemenea, se cunoaşte faptul că există o serie de plante antivirale, folosite încă din vremea Egiptului Antic (usturoiul, de exemplu), iar mai nou, se cunosc peste 45 de plante antivirale. Se fac infuzii, macerate, decocturi, extracte, tincturi, concentrate (tincturi triple) etc. şi, totuşi, virusul nu poate fi distrus. De ce? Nu face omul corect tratamentul? În unele cazuri (rare) acesta este un motiv, dar în majoritatea cazurilor, omul face corect tratamentul şi totuşi nu apar în toate cazurile vindecări... Explicaţia pare bizară: este suficient ca omul să nu creadă în vindecare, de exemplu, şi atunci şansele de învingere a bolii se reduc mult. La fel, este sufi
