E o poveste fără sfârşit! E o lume bolnavă la mijloc, iar unii angajatori uită de valorile morale ce ar trebui să producă un respect reciproc între angajator şi angajat. Plouă cu silicoane şi, cum vine vara, pretenţiile solicitate în anunţul de angajare includ detalii ameţitoare care se cer cel mult pe podium sau în cariera unei actriţe porno. Secretara face mai multe decât trebuie, iar fişa postului ascunde o meserie murdară, practicată pentru a induce publicul curios în eroare şi pentru a satisface nevoile unor idioţi certaţi cu legea, soţia şi religia!

Tineretul e uşor de păcălit! Când se moare de foame, nimeni nu comentează, iar angajatorul este superior oricărui individ propus pentru muncă plătită în zeci de tranşe, cu întârzieri sesizabile pe blogurile unor remarcaţi frustraţi. Consumul de silicoane e promovat pe litoral, iar Măzărică stoarce comisioane televizate, pensionarii închinându-se de la atâta prostie umană comercializată şi lăudată. Angajatorii sunt rugaţi pe această cale s-o lase mai moale cu obiceiurile sexuale prevăzute în conversaţiile inutile ascultate de către marii bârfitori ca mine, la o bere rece şi-un bacşiş celebru. Femeia e compromisă şi ajunge să primească în dar bancnote muncite la negru, murdărind paturile directorilor cu păcate scrise mai apoi prin ziarele de scandal.

Schema e simplă, anunţul e haios, interviul e ieftin în cuvinte, dar micile negocieri salariale anunţă compromisurile obligatorii ce se dezvoltă în secret – marile doamne nu recunosc de unde au plecat, iar excepţiile din această ecuaţie nu au curajul să vorbească despre ce-au văzut în curtea vecinului, înainte şi după un mic sfârâit pe grătar. Cine le obligă pe fetele astea să se maltrateze intelectual şi spiritual? Sistemul, zvonul cum că nu mai avem şansă de reuşită prin normalitatea prezentată de către părinţi şi bunici şi silicoanele care au devenit pri