Aflam acum, de la Klaus Iohannis, ca inca din prima secunda a casatoriei dintre PSD si PNL erau mai multi activisti care sustineau despartirea decat unirea.

Faptul ca o afirma primarului Sibiului nu are decat gravitatea pe care si-o ia in voce de cate ori deschide gura.

Daca ar marturisi-o Victor Ponta sau Crin Antonescu, electoratul care a vazut in demersul celor doua partide o bucata de soare apta sa le faca masinile sa mearga moca, nu o mostra de politicianism, ar avea stomacul punga.

Caci cateva milioane de romani chiar au inghitit povestea rascrucii la care se afla Romania si a necesitatii ca sursa raului absolut, Traian Basescu, sa fie ras de pe fata pamantului. Nimeni, din acest segment consistent de visatori frumosi, nu a banuit ca politicienii au in fisa postului un singur dicton: cu o coabitare toti suntem datori.

Ca romanii obisnuiti descopera abia acum ceea ce citeau pe "scrisul" filmelor americane sau le spuneau profesorii la curs nu ma mira prea tare. Au trecut prea putini ani de la rezectia politica de la care credeau ca invierea e o chestiune de timp, numai sa nu dureze prea mult!

Ma mir insa de analisti. Acolo, prin platouri, jalea este atat de neagra ca si cand intreaga lume ar depinde de fratia uselista. Partial este adevarat, caci criza a muscat puternic din finantele mass-media. Dar este cazul sa invete si dansa sa mearga fara proptele, caci altfel capitalismul in numele caruia dau din gura va trece pe langa ei pe negandite si nu vor mai putea sa scape de stampila ipocriziei.

Pentru electorat, insa, perspectiva unei rupturi nesanatoase, adica grabita de intamplari cu activisti care nu-si pot tine gura, nu la termen, cand europarlamentarele le vor face imposibila deplasarea, pentru ca PNL si PSD sunt afiliate unor grupuri politice diferite, este greu de suportat.

D