fără cauză
înaintând
total nebun poetic
plasat
unde doar cuvintele înghi
culoarea
unde doar cuvintele iubesc
culoarea unde doar cuvintele sunt
culoare
numai acolo are parfum
culoarea
spune davidd şi fâlfâie vesel drapelul său
mândru de culoarea albastră
care numai pentru el miroase a căpşuni
pomii dau drumului de bucurie frunzelor
să cadă
la începutul primăverii
când îşi adună strălucire tânără
verde
frunze pline de speranţă
trăiesc prima lor
şi ultima
lor
cădere
prea timpurie
total nebună
se-nghesuie poezia
îngropată
în faţa ferestrei
îngropată în toamnă
îngropată de către juhan liiv
poetul
doar mâinile sale invizibile
ies din pământul
rece şi umed
şi ţipătul său plin de
furie
umplut de pământ
penetrează pământul
şi cuvintele desenează
o poezie
neagră umplută de bulgări de pământ
umedă
nouă
ani de zile după moartea sa
ani de zile după ultimul său ţipăt
am văzut
eliberarea sufletului său
de trup
însufleţită de pământ
împlinită de sunet
juhan liiv este
libeeeeeeeer
fără cauză
înaintând
total nebun poetic
plasat
unde doar cuvintele înghi
culoarea
unde doar cuvintele iubesc
culoarea unde doar cuvintele sunt
culoare
numai acolo are parfum
culoarea
spune davidd şi fâlfâie vesel drapelul său
mândru de culoarea albastră
care numai pentru el miroase a căpşuni
pomii dau drumului de bucurie frunzelor
să cadă
la începutul
