Şoferii şi pietonii nu sunt parteneri de trafic, sunt competitori, din păcate. Iar şoferii câştigă de cele mai multe ori, pentru că sunt mai bine “echipaţi”. Înjurăturile şi rareori câte o corecţie fizică au ajuns mult prea des întâlnite în mai toate oraşele. Chiar şi în cele mici, cum este şi al nostru, unde, teoretic, viaţa curge mai molcom decât în cele mari. Veşnicele discuţii pietoni versus şoferi nu par să-şi găsească prea curând vreo concluzie. Ca pieton, susţin ideea că trebuie să-ţi deschizi bine ochii. Pentru că altfel ai încurcat-o. Este normal? La noi se pare că da.
Am observat la mulţi şoferi frustrarea că trebuie să lase şi pietonii să treacă. Sunt prea multe treceri, prea mulţi oameni, unii merg aiurea, alţii aleargă, cine îi mai poate proteja pe toţi. Majoritatea şoferilor înjură printre dinţi, când sare câte un biped prin mijlocul străzii.
Accidentele urâte se întâmplă, de regulă, când sunt implicaţi şoferi de curse, minunaţii de bani gata care încearcă viteza maşinii în plin oraş. Sunt aceia care au impresia că le-au cumpărat nefericitele de mame strada, că pietonul trebuie speriat bine, că aşa măcar ai linişte. Din nefericire, mulţi dintre cei care trec strada, absolut corect, pe zebră şi verde, sunt speriaţi. Dacă nu este semafor, unii şoferi trebuie să le facă un semn cu mâna, de multe ori, plus zâmbetul de rigoare, până să treacă. Dar sincer, dacă stau bine să mă gândesc, ei sunt supravieţuitorii. Speriaţii care se uită de două ori înainte de a trece o dată, pentru că nu toţi şoferii înţeleg responsabilitatea ce vine odată cu muzica dată tare în maşină şi aerul condiţionat din utilaj. Oricum, mulţi au avut parte de “senzaţii tari” ca pietoni. Ideea e că şoferii nu sunt tot timpul atenţi, nici măcar bine crescuţi. Poate cel care vă încalcă dreptul legal de a pune piciorul pe asfalt este mort de beat, are o criză sau vorbeşte la t
