Rubrica Scena ca o lume prezintă cronica ultimei montări a piesei „Pescăruşul“, în regia lui Claudiu Goga. Spectacolul a avut loc la Teatrul de Comedie în distribuţie fiind Emilia Popescu, Ştefan Bănică Jr., Vladimir Găitan. Candid Stoica evidenţiază plusurile montării dar şi anumite „derapaje“ ale ei. Cronicarul a fost deranjat de gestionarea scenelor de sex sau a celor de violenţă.

Piesă emblematică a teatrului modern, Pescăruşul constituie, împreună cu alte trei creaţii ale medicului scriitor A. P. Cehov – Unchiul Vanea, Trei surori, Livada de vişini – una din pietrele de temelie ale teatrului modern. Un mic istoric: scrisă în 1898 (la 38 de ani), după un insucces la un teatru din Petersburg, apoi reluată cu un succes imens (scriu martorii oculari) la Teatrul de Artă din Moscova, piesa devine un fetiş al teatrului modern, divinizată de actori şi mai ales de regizori, fiecare vrând să aibă la activ, un Pescăruş al său: Stanislavski (cu Stanislavski în rolul lui Trigorin), Ciulei (la Teatrul Bulandra, în 1975, cu Clody Bertola, Ion Besoiu, Adrian Pintea), Pintilie (la Théâtre de la Ville, Paris, 1975, şi Guthrie Theater, Minneapolis, 1983, supranumind spectacolul „Un Hamlet în zdrenţe“), Cătălina Buzoianu (la Teatrul Mic, cu Valeria Seciu, Cristi Iacob, Gheorghe Visu, în 1996) l-au avut în palmares. Există scriitori tulburaţi într-atât de opera lui Cehov încât au scris, la rândul lor, piese cu subiect cehovian: Matei Vişniec – „Maşinăria Cehov“, Horia Gârbea – „Pescăruşul din Livada cu vişini“, Puşi Dinulescu – „Pescăruşul lui Hamlet“. Recentul spectacol al Teatrului de Comedie, regizat de Claudiu Goga, care foloseşte o traducere a Maşei Dinescu, un decor minimalist semnat de Lia Dogaru şi costumele moderne ale Lilianei Cenean, curge lent, ca o apă de câmpie, fără praguri, fără vâltori, şi se audiază cu plăcere, distribuţia fiind corectă, deşi m