Cunoscut mai mult sub numele de Gaetano Burelli (sau Burelly), arhitectul face parte din categoria oamenilor de care se vorbeşte mult fără să se cunoască mai nimic despre ei. Despre originea, studiile şi tinereţea lui a discutat, din păcate scandalos de succint, Alexandrina Caragiale, fiica sa, cu profesorul Şerban Cioculescu. Ca argument, din interviul apărut în „Universul Literar” din 25 iunie 1938, reproduc fragmentul care interesează aici: „Bunicul meu era florentin, un De Castro. Era căsătorit cu o rusoaică şi s-a refugiat în timpul sbuciumelor din peninsula neunificată la Constantinopol. O parte dintre fraţii şi surorile lui au trecut în Rusia şi s-au aliat cu familiile mari de acolo. Tatăl meu, Gaetano Burelli, a stat aproape 25 de ani în Franţa, unde a urmat Şcoala de Belle-Arte şi arhitectura, luând diploma de argint ca laureat. A fost adus în ţară de generalul Florescu şi de principele Bibescu, după ce fusese un timp secretarul lui Lamartine, poate chiar în timpul revoluţiei de la 1848. Aici, la noi, a fost efor şi restaurator de monumente istorice, S-a căsătorit cu o domnişoară Fălcoianu. A murit la adânci bătrâneţi în 1896. Îl vizitam, dimpreună cu soţul meu, la moşia sa de lângă Pătârlagele”. Aproximativ aceleaşi cuvinte le-am găsit şi în monumentala lucrare a lui Lucian Predescu, „Enciclopedia României”, în articolul dedicat lui Burelli.
Când s-a născut arhitectul nostru fiica nu a considerat că ar fi interesant de transmis posterităţii. Probabil a crezut că se deduce din afirmaţia „a murit la adânci bătrâneţi în 1896”. Să fie vorba de anul 1800? De 1810? De 1815? Prin „adânci bătrâneţi” eu înţeleg o vârstă peste 85 ani, ceea ce ar însemna că, scăzându-i din 1896, el s-ar fi născut în preajma anului 1810. Locul naşterii nu poate fi, însă, ghicit. Florenţa? Constantinopol? Sankt Petersburg? A copilărit şi a urmat cursurile gimnaziale pe undev