În 2011, sub o altă guvernare, mai mulţi medici parlamentari (din toate partidele politice) iniţiau un proiect pentru a legifera malpraxisul. Propunerea a străbătut cu greu toate mecanismele legislative şi a ajuns în 2013, după doi ani, în atenţia deputaţilor. Printr-un vot copleşitor, aceştia au respins, de curând, proiectul privind culpa medicală. Printre cei care au votat pentru respingere se află chiar unii dintre autorii de acum doi ani. Întâmplător (sau nu), toţi fac parte din coaliţia aflată astăzi la guvernare. Tot întâmplător (sau nu), Ministerul Sănătăţii pregăteşte chiar în această perioadă un proiect care să legifereze malpraxisul. Şi acesta va trebui să străbată însă cu greu toate mecanismele legislative până să ajungă, peste ani, pe masa deputaţilor. Trecând peste aceste avataruri, este absolut necesar ca legislaţia privind rezolvarea cazurilor de malpraxis să fie cât de urgent revizuită, având în vedere situaţiile cât mai dese în care medicii sunt suspectaţi de culpă medicală şi mass-media porneşte o campanie acerbă înaintea elucidării corecte a cazului. În cele ce urmează, aducem un exemplu în acest sens. Un bolnav în vârstă de 26 de ani se prezintă în gardă pentru dureri abdominale, greţuri urmate de vărsături, stare subfebrilă. Este de meserie tâmplar şi este adus direct de la serviciu. După examinarea clinică minuţioasă, se efectuează analize, care sunt normale: hemoleucogramă, glicemie, uree, creatinină, sumar de urină. Se recomandă şi o radiografie pulmonară. Reţinem leucocitele de 8.000/mm3, restul analizelor fiind normale. Clinic şi paraclinic, se suspectează o colică apendiculară şi se practică în urgenţă o apendicectomie. Postoperator, pentru aspectul morfopatologic uşor congestiv al apendicelui, se administrează antibioticoterapie, pentru a preveni o eventuală complicaţie septică. În zilele următoare, starea generală a pacientului s