Unii ar spune că, totuşi, ceva anume se petrece şi prin Iaşi, chestie cu care alţii nu sunt foarte de acord, deşi ceva-ceva simt şi ei, ca nişte optimişti cronici obsedaţi să vadă mereu jumătatea plină a paharului gol.

După ce societatea zisă civilă, sublimă dar care cam lipseşte cu desăvârşire s-a băşicat mai vocal din motive de tei tâlhăriţi la plesneală, spre deliciul administraţiei oraşului care s-a grăbit să accepte că e bună şi o oarecare consultare publică, fie şi post-coitum, pentru a reconfirma faptul că USL iubeşte totuşi Iaşul, fie şi cu anasâna, urmează ca oraşul să fie marcat de câteva evenimente mai distractive, lejer prizabile de marea masă a celor înnebuniţi după concertele din faţa şi din dosul Palatului Culturii. Plus că, din ce se aude, nici cei de vârsta a treia, pe nedrept considerat electoratul talibanizat al Primarului şi al stângii, nu vor fi uitaţi, urmând ca la acest final de săptămână să li se ofere o chermeză mai aşezată, un soi de agapă familială. Ceea ce nu e rău, măcar pentru că oamenii trebuie fidelizaţi, menţinuţi calzi şi ţinuţi aproape, mai ales în vremurile în care mai decolează un alt şantier care va izola câţiva ani o altă zonă în care sunt de fapt măcar vreo câteva cartiere, Podu Roş, Nicolina, Frumoasa, CUG, iar lumea, ca lumea, se va simţi din nou deranjată de un nou val de disconfort, praf şi zgomot. Dar asta e, dacă Iaşul vrea să arate civilizat, cu o moacă mai de capitală de provincie (!), mai european, musai să-şi spargă străzile oricum sparte şi scâlciate, pline de gropi şi şanţuri, nu mult, măcar câţiva ani. În fond, ce înseamnă acolo doi- trei ani, la scara timpului geologic?

Alţii văd ca fiind mult mai importantă, poate chiar decisivă, dezbaterea care va avea loc la Iaşi săptămâna viitoare, pe marginea proiectului de regionalizare administrativă, subiect deopotrivă delicat prin consonanţele constituţion