Acesta a cerut instanţei ca acest caz să fie casat şi trimis pentru rejudecare la Curtea de Apel
15 oameni formează, cu ajutorul literelor inscripţionate pe tricouri, mesajul „Copos la puşcărie“. Alţi o sută scandează împotriva celui pe care îl consideră principalul vinovat pentru situaţia în care a ajuns Rapidul. În mulţime îşi face loc şi o fată care are gura acoperită de o eşarfă alb-vişinie. Aduce în faţa suporterilor o colivă pe care, din bomboane, e format numele aceluiaşi Copos. Plus o lumânare cu cifra cinci, simbol al anilor de închisoare pe care procurorii DNA îi cer pentru omul de afaceri în „Dosarul Transferurilor“.
Evenimentele au loc în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu în peluza stadionului Giuleşti, aşa cum s-ar putea crede. Ocazia e un nou termen din „Dosarul Transferurilor“, procesul parcă fără de sfârşit din fotbalul românesc.
„Nu puteai să faci şi tu ceva?“
În jurul orei 13:00, cei opt inculpaţi încep să apară. Pentru a scăpa de fani, George Copos cere să fie lăsat să intre cu maşina în curtea Tribunalului. Ioan Becali, mafiotul autointitulat al acestui proces, pare să traverseze o criză de imaginaţie. La fel ca la termenul precedent, se loveşte – intenţionat sau nu – de un cameraman: operatorul cade, agentul se enervează. Logic! „Nu vedeţi ce faceţi aici? Mi-ai spart capul, nebunule! Păi, să cad eu? Pe ce era să mă sprijin?“, explică mulţimii nedumerite.
Având în vedere haosul de afară, sala de judecată pare, paradoxal, un adăpost suficient de bun pentru cei opt inculpaţi. Chiar dacă aici se discută ani de închisoare. Scăpat de grijile din fotbal, dar nu şi de cele provocate de justiţie, Cristi Borcea dă startul unui joc cu iz psihologic. Victima: George Copos. „Ai văzut, mă, George ce e afară?“, întreabă, cu o falsă naivitate, cel care a dat Dinamo Bucureşti pe Miami Heat. „Nu pute
