La Moscova, Paştele e altfel decît îl ştiam. Mai bine zis – nu e. Din balconul camerei în care locuiam, la etajul unsprezece al unei clădiri de treisprezece etaje, vedeam bine mănăstirea Donskoi. Mă aşteptam ca, după miezul nopţii de Înviere, să văd rîuri de lumină inundînd străzile din preajmă. Nimic. Linişte şi pace, străzile nu păreau mai animate decît de obicei. În faţa tuturor mănăstirilor în care am intrat era poliţie, în unele şi nişte paznici în uniformă căzăcească. Nu mi-e clar ce făceau, ce păzeau (explicaţia prietenilor de aici e că, într-un stat poliţienesc ca al lor, trebuie să facă şi poliţiştii ăştia ceva, aşa că îi repartizează peste tot; e drept că în staţiile de metrou sînt ciorchini, iar pe 6 mai, în ziua mitingului anti-Putin din piaţa Bolotnaia, străzile din jur erau literalmente înţesate de poliţişti care nu păreau cîtuşi de puţin prietenoşi).

În biserici, foarte puţini bărbaţi; iar femeile, toate, cu capul acoperit. Lume multă, în schimb, în zilele astea libere, în parcul Gorki din apropiere, o adevărată pădure pe malul rîului Moscova. Totuşi nicăieri, în oraş, n-am simţit atmosferă de sărbătoare. Dacă ruşii (mai) sînt religioşi, atunci îşi ascund bine sentimentele şi credinţa.

Oraşul e însă împînzit de afişe legate de ceea ce pare să fie adevărata sărbătoare: Ziua Victoriei, 9 mai. Întreaga săptămînă, televiziunile au dat, în cascadă, filme sovietice de război, iar joi, sub un cer perfect senin, da, oraşul era un furnicar şi atmosfera de sărbătoare se simţea peste tot, mai ales în jurul Pieţei Roşii, unde fusese parada militară (parcă oricînd poţi vedea rachete balistice şi MIG-uri de ultimă generaţie?), pe Tverski, în faţa Teatrului Balşoi, unde veghează Karl Marx. Puhoi de lume, de toate vîrstele şi de toate categoriile. Bătrîni (veterani, unii, zice-se) în uniformă de paradă, pe care o îmbracă o dată pe an, cu p