Piaţa de artă se redefineşte. “Carul cu boi” decade din fruntea listei subiectelor cu succes garantat. Sloganurile nu mai au nici putere asupra miliardarilor. Chiar şi cei mai puţin avizaţi dintre bogaţii lumii şi-au dat seama că recordurile de preţ nu sunt repetabile decât după câţiva ani buni.

De la Londra, New York, Hong Kong, mai puţin Moscova, până la Bucureşti, negustorii caută schimbarea. După ani la rând în care piaţa a promovat ideea că investiţia în artă este profitabilă şi sigură, după recorduri greu de anticipat înainte de exapsiunea crizei financiare, casele de licitaţii şi mai puţina galeriile încep să se adreseze cu prioritate colecţionarului de "preţ mediu". Se redescoperă de fapt că există capodopere şi printre creaţiile artiştilor care nu au ajuns niciodată pe lista scurtă a vânzărilor de top. Şi cred că se mai acceptă o realitatea din lumea businessului: oamenii de afaceri nu dezbat, nu se arată nici intrigaţi, nici dezamăgiţi, nici prea curioşi de piaţa de artă. Adică, arta rămâne în zona plăcerii, capriciilor, delectării. Afacerile "serioase" sunt în altă parte, chiar dacă pentru proprietarii şi activiştii din casele de licitaţii contabilitate şi profitul sunt cele mai importante şi nu au legătură cu puterea de seducţie a arte, cu reverenţa neinteresată în faţa unei capodopere, cu bucuria unui om obişnuit care uită că şi-a dat salariul pe câteva luni pentru un tablou care l-a vrăjit.

Piaţa de artă caută mai mulţi clienţi, potenţiali noi colecţionari, provoacă o schimbare de generaţii pentru a ajunge mai uşor la colecţii care se destramă...

Prima mişcare: scăderea preţurilor, estimări în limita unor preţuri accesibile, mult mai jos decât recordurile de autor, promovarea colecţionarului cu venituri moderate. Piaţa de artă trebuie să reînveţe să prospere şi prin tranzacţii mici, dar multe.

Mai mulţi colecţionari vor fac