* „O fantă de lumină pentru/ încă un calup de viaţă”
Cineva, nu spui cine, persoană importantă, a pus într-o carte poeziile făcute, cu voia sau fără voia, dar cu inspiraţia lui Dorin Traian Milian.
Acel cineva, cunoscând îndeaproape autorul, a intitulat „Glissando” volumul rezultat din alăturarea poemelor.
Exemplară pentru culegere, această „Alunecare” transpare, de altminteri, din producţiile lui Traian Milian, ba încă se cască în opoziţii chiar din prima creaţie, „Adio, Barbie!”: „… în spaţiul păgân/ Dintre dragoste şi viciu…”. Am deschis dadaist cartea pe la un mijloc presupus de cotor şi am găsit pasionalele versuri (mereu albej, indiferent dacă se iubeşte cu femeia sau cu moartea: „… Această femeie nebună/Pe care o iubesc,/Pe care o părăsesc”; ruptura se continuă pe înălţimile strâmte dintre virtute şi viciu: „Oricum…/Până atingi/Un înger,/ Trebuie să reciţi/Pentru o mie de târfe” („Rictus”).
Bacoviene în scepticism, poeziile aci oscilează între „ură şi tandreţe”, aci între „(alternativ) copilul şi bătrânul din mine”, aci între „linişte şi logică”, „trădători şi eroi”, dihotomicul Dorin Traian Milian acceptând poziţia – cheie de Atlas: „Şi toată lumea contează/ Pe tine”. Aici decide de unul singur.
La mulţi ani, Zamba!
* „O fantă de lumină pentru/ încă un calup de viaţă”
Cineva, nu spui cine, persoană importantă, a pus într-o carte poeziile făcute, cu voia sau fără voia, dar cu inspiraţia lui Dorin Traian Milian.
Acel cineva, cunoscând îndeaproape autorul, a intitulat „Glissando” volumul rezultat din alăturarea poemelor.
Exemplară pentru culegere, această „Alunecare” transpare, de altminteri, din producţiile lui Traian Milian, ba încă se cască în opoziţii chiar din prima creaţie, „Adio, Barbie!”: „… în spaţiul păgân/ Dintre dragoste şi viciu…”. Am deschis dadaist cartea pe la un mijloc presupus de cotor
