Despre farmecul Clujului studenţesc de ieri şi de azi, cu rectorul Universităţii "Babeş-Bolyai"
Cu aproape 100.000 de studenţi, care-i dau culoare şi antren (fiecare al patrulea locuitor al oraşului este student!) şi cinci universităţi de stat de primă mână, pe lângă sumedenia de instituţii similare private, Clujul este un caz unic în România: oraşul studenţesc prin excelenţă. De la licee şi universităţi, până la biblioteci şi librării, de la baruri şi cantine, până la agenţii imobiliare şi xerox-uri de colţ de stradă, de la cinematografe şi teatre, până la firme de transport şi bănci, totul e însufleţit, la Cluj, de tumultul vieţii studenţeşti. Aproape o jumătate de miliard de euro anual reprezintă, potrivit ultimelor analize, veniturile aduse comunităţii locale de studenţimea clujeană. Tineri din toată Transilvania, din Banat, din Bucovina şi chiar din Regat vin la Cluj, an de an, atraşi de mirajul seriozităţii "şcolii ardelene". Cea mai mare dintre universităţile clujene, "Babeş-Bolyai" (UBB), este o instituţie atât de puternică (a dat, numai în ultimii ani, un premier, Emil Boc, o întreagă pleiadă de miniştri, Vasile Dâncu, Vasile Puşcaş, Mircea Miclea şi pe şeful SRI, George Maior!) încât - se glumeşte şi nu prea prin Cluj - funcţia de rector echivalează, de fapt, cu cea de primar al oraşului. Învestit ca rector al UBB anul trecut, profesorul Ioan-Aurel Pop, intelectual de marcă, reputat istoric, cel mai tânăr membru al Academiei Române la momentul acceptării sale, este, fără doar şi poate, unul dintre oamenii cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre Clujul studenţesc. Clujul lui Ioan-Aurel Pop are de toate: şi nostalgia anilor propriei studenţii, cu primele plimbări pe Kogălniceanu, prin faţa Universităţii, şi ambiţia "provincială" a primelor examene, şi viaţa de căminist, cu patru colegi în cameră, şi botezurile cu bere de la "Ch
