In coltul Ulitei Academiei si a fostei Ulite Talpalari, rasbotezata cu numele profesorului Saulescu - locatar mai la vale - trona din anii Unirii vestitul han Petrea Bacalu.
Se pastra cu duiosie caci in odaile ospetiei de la strada se intindeau tinerii unionisti dupa lautari.
Rasbotezat Otel Viena prin anii aducerii la Iasi a trenului (1870, pe linia Viena - Lemberg - Cernauti - Pascani) si apoi Romania, dainuia pana in zilele neuitatului an 1960, cand laolalta cu alte cladiri, se darama pentru a se largi Piata.
La mansarda unei cladiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu in timpul celei de-a doua sederi la Iasi (1884-1886). Camera era modesta si o descrie Al. Vlahuta venit cu N. Petrascu la un congres studentesc.
Transformata si largita, in vara anului 1888, vechea zidire din ograda, ce servise odinioara pentru adapostirea carelor pline de marfuri, devenise sala de teatru pentru a suplini pe cea din Copou, arsa in noaptea de 17/18 februarie 1888.
Desi era modesta ca infatisare, ramane in istorie, fiindca pe scena ei ca si la Sidoli, s-au jucat multe dintre spectacolele timpului pana in fericita zi de 1 decembrie 1896, cand se inaugura sala Teatrului cel nou, din ulita Golia.(Teatrul V. Alecsandri).
Aici avea sa cante marea actrita europeana Hariclea Hartulari Darclee, aici avea sa se petreaca Congresul profesorimii din 30 aprilie 1889, cand printre oratori cuvanta si Ion Creanga, in ultimul lui an de viata.
Construirea teatrului cat si a modernului hotel Traian aducea insa la saracie pe initiatorul lor, pe marele iubitor al Iasilor, Scarlat Pastia. Neputand intoarce banii de la banca Creditul Urban, cele doua cladiri se vindeau la mezat, fostul lor ctitor murind in saracie (tolerat intr-o odaie a hanului), ca mai toti intreprinzatorii sufletisti ai vechilui Iasi, lipsit de putere
