Viaţa lui George Voicu, fiu al comunei constănţene Cumpăna, e plină de fotbal. De la 12 ani s-a închinat sportului-rege şi de atunci îmbrăţişează religia stadionului. A trecut pe la multe echipe, rămânând cu regretul că nu s-a realizat ca jucător pe măsura talentului şi a calităţilor sale fizice. A fost la Farul, Steaua, Midia Năvodari, FC Naţional, Electrica Dobrogea, Unirea Alba Iulia, Poiana Câmpina, iar în momentul de faţă este la Street (Anglia), unde se pregăteşte să îmbrăţişeze antrenoratul.

Născut şi crescut la Cumpăna, George a avut un model fotbalistic în familie. Pe tatăl său, Florică. Fost junior la Farul, iar apoi jucător la CFR Constanţa şi Cumpăna (evolua mijlocaş ofensiv, numărul 8), capul familiei Voicu i-a dat drogul sportului şi fiului său, care, la 12 ani, a început fotbalul la Cumpăna, chiar sub ochii părintelui său. Fiind un băiat înalt, i s-a dat postul de portar, care avea să-i rămână apoi toată cariera. George a stat însă puţin la Cumpăna, în scurt timp făcând pasul la juniorii Farului. A fost remarcat la un meci de juniori de actualul antrenor al echipei mari, Ion Răuţă, care l-a adus la Constanţa. A fost repartizat la grupa lui Ştefan Petcu (1981), deşi George era născut în anul 1982, deci cu un an mai mic. „Ştefan Petcu este cel mai bun antrenor de juniori pe care l-am cunoscut. Am ieşit campion naţional cu această echipă, deşi nu jucam mai deloc, titularul din poartă fiind Adrian Vlas. Într-o grupă teribil de grea, am bătut Dinamo, U Cluj şi Oţelul şi am luat aurul. Mai jucau atunci la noi Feizula, Dimşa, Grămoşteanu, Morăraşu... Era o echipă foarte bună. La Farul am stat până la 15 ani, când am făcut un pas mare în cariera şi în viaţa mea. Am plecat la Steaua. Neavând şanse să joc în faţa lui Vlas, tata a hotărât să mergem la Bucureşti şi, pur şi simplu, să facem o întrebare dacă pot da un test la Steaua. Este o poveste foar