Pentru suporterii rapidişti, George Copos a fost „Berlusconi din Giuleşti”. Acum „minunaţii suporteri rapidişti”, „farmecul vieţii”, cum galant îi contracomplimenta Copos pe fani, îi urează patronului Rapidului să înfunde puşcăria, ba unii merg până acolo încât îi urează nişte experienţe mai „nefireşti” prin puşcărie. Mi se pare naturală o astfel de plajă a atitudinilor, până la urmă asta e în ADN-ul acestui popor care timp de o jumătate de veac a avut drept sărbătoare naţională o întoarcere de arme, o trădare. Aşa cum în jurul ideii de trădare se învârte şi marea creaţie populară a acestui neam. Sau uită-te la politicianul cel mai prizabil de popor în aceste vremuri, Victor Ponta, care umbla cu FC Naţional în Guşă la începutul carierei sale politice, iar acum e stelist de doar 35 de ani... Oricum, e un progres faţă de preşedintele ţării, care era fan Steaua şi Rapid...

Suporterii Rapidului îi reproşează lui George Copos, pe bună dreptate, că a îngropat din punct de vedere financiar Rapidul. Dar câtă ironie involuntară se regăseşte în acest protest organizat de fani care tocmai ce i-au scos Rapidului din conturi 130.000 de lei în amenzi dictate la partida cu Steaua? Şi care veneau la meciuri într-un număr mic şi pe bilete ieftine, contribuţia lor financiară la viaţa clubului, una esenţială într-o lume normală, fiind străvezie. Unii fani veniţi să protesteze la Înalta Curte la adresa lui Copos în costumaţie de deţinut de vodevil chiar aduceau aminte de atmosfera care a coborât sub orice limită a decenţei în Giuleşti, transformând o echipă care avea 30.000 de fani la meciuri din Divizia B într-o formaţie părăsită de mulţi dintre suporterii de bun simţ. La Rapid, unii fani sunt la limita decenţei, iar patronul e la limita detenţiei.

Deşi asistăm la un episod dramatic care poate provoca falimentul Rapidului, mai există unii care aduc şi