Pentru sfârşitul de săptămână, în lipsă de altceva mai atractiv, liderii naţionali ai USL reiterează perspectiva destructurării alianţei de guvernare, din motive formal imputabile celebrului senator Sorin Roşca Stănescu, care ar fi aruncat bomba cum că premierul Victor Ponta este şantajat sau şantajabil, de vreme ce a concedat că se poate totuşi coabita cu Preşedintele Băsescu, trădând astfel nobilele idealuri ale coaliţiei PSD- UNPR- PNL- PC.
Drept pentru care, dacă Crin Antonescu nu prea pare dispus să-l admonesteze ori chiar să-l ejecteze pe SRS, asumându-şi implicit acuzaţiile acestuia, Ponta nu pare conciliant în a accepta astfel de alegaţii, mai ales că PSD a lăsat mereu să se înţeleagă că, la rigoare, ar putea aglutina o altă majoritate guvernamentală, fără liberali, care liberali, deşi mereu nemulţumiţi de rolul de vioară a doua, parcă nu s-ar autoexila în Opoziţie, alături de urmele din PDL şi din PPDD.
Deşi situaţia politică pare tensionată şi perspectivele remanenţei USL la putere în actuala formulă sunt aparent incerte, în realitate nu se va petrece nimic dramatic. USL nu se va sparge, chiar dacă preţul acestei noi resuscitări a coeziunii ar putea fi un compromis prin care SRS nu va fi dat afară ci se va da singur în decor, pentru a nu-l compromite nici pe Antonescu şi nici pe Ponta.
Caracterial, SRS are tipologia unui astfel de personaj specializat în coterii de sorginte securistă, pe care de altfel nici nu s-a obosit excesiv să le mascheze. În fond, lumea îşi mai aminteşte de ce a fost acesta destituit de la România liberă de Petre Mihai Băcanu, cum îşi mai aminteşte şi de suspecta campanie dezvoltată de acesta pentru reabilitarea odioasă a generalului de Securitate Ion Mihai Pacepa, cel care a dezertat în 1978 în Statele Unite, trădându-şi ţara, nu doar pe Ceauşescu şi orizonturile sale roşii. Fostul director al cotidianului Ziua, c
