Memorii din biblioteca ideală de Bogdan Suceavă
Polirom, 2013
Vreau să afirm dintru început că am citit pe nerăsuflate această carte, nouă apariţie a Editurii Polirom. S-a întâmplat astfel nu doar pentru că îmi place tot ce scrie Bogdan Suceavă, dar şi pentru că, aşa cum procedează el de fiecare dată când publică o carte proaspătă, va lua prin surprindere cititorii şi prin temă, şi prin abordare. Înainte de toate, Bogdan Suceavă este o personalitate complexă, un spirit efervescent, strălucit profesor de matematici la o universitate americană (California State University), scriitor veritabil, un encicloped pasionat de matematica Evului Mediu şi deopotrivă de matematica viitorului, fin autor de articole în presa culturală de primă mână, pasionat susţinător al culturii româneşti în lume, preocupat de istorie şi de cultivarea bunelor tradiţii. Fără să exagerez, mi se pare a fi un om vitruvian al timpului nostru prin diversitatea preocupărilor sale. Cât despre biblioteca secretă a acestui autor, despre cărţile care l-au format, iată o mărturisire din primele pagini ale cărţii: ,,Autorii care m-au atras atunci la şaptesprezece ani au fost Franz Kafka, Mario Vargas Llosa, John Fowles, F. Scott Fitzgerald, J. D. Salinger, între mulţi alţii.” Or, toate acestea lecturi întemeietoare se consumau în prelungirea aprofundării matematicii pe care o începuse încă de pe la treisprezece ani.
Această carte-confesiune n-are picanteria egografiilor cu care ne-am obişnuit. În schimb, respiră atâta pasiune şi dedicaţie faţă de un drum liber ales, încât oferă cumva aprioric o reţetă a împlinirii de sine. Pentru Bogdan Suceavă desăvârșirea ca om cugetător înseamnă să facă matematica utilă, cu precizie şi rigoare, cu pasiune şi cu har, dar şi să asimileze marea literatură a lumii. La un moment dat el pomeneşte de un rai inaccesibil nouă, celor obişnuiţi. Există o
